În fiecare an, pe 31 octombrie, o parte din lume se transformă într-un decor de film horror. Apar dovlecii sculptați, scheletele, vrăjitoarele, vampirii și oameni costumați în tot felul de creaturi. Copiii merg după dulciuri, adulții merg la petreceri, iar magazinele se întrec în oferte la măști, pânze de păianjen și sânge fals.
Este Halloween-ul, sărbătoarea care a traversat oceanul și a ajuns și pe la noi, unde a prins destul de bine. Atât de bine încât, în unele locuri, dovleacul pare să fi devenit un fel de simbol național pentru o seară.
Dar, dacă stăm puțin să ne gândim, noi nu prea aveam nevoie să importăm sperieturile. Avem deja Sfântul Andrei!
Pe 30 noiembrie, în tradiția populară românească, lucrurile devin ceva mai serioase. Apar strigoii, lupii vorbitori, spiritele care umblă prin lume și usturoiul, probabil cel mai important produs de protecție din gospodăria românească. Se ung ușile și ferestrele, se pun căței de usturoi pe la intrări și se iau măsuri de precauție de parcă ar urma o invazie.
La Halloween, îți cumperi un costum de vampir. De Sfântul Andrei, te asiguri că ai usturoi în casă.
La Halloween, copiii bat la uși după bomboane. La noi, dacă bate cineva la ușă în noaptea de Sfântul Andrei, primul impuls este să verifici dacă ai încuiat bine și dacă ai uns pragul cu usturoi.
Americanii au dovleci luminoși. Noi avem usturoi românesc, despre care tradiția spune că rezolvă probleme pe care nici măcar nu le-a identificat medicina modernă.
Așadar, nu avem nimic împotriva Halloween-ului. Să se distreze toată lumea, să se sculpteze dovlecii și să se împartă bomboane. Dar să nu uităm că avem și noi o noapte în care imaginația populară a pus laolaltă strigoi, vrăji și lupi care vorbesc.
Până la urmă, diferența e simplă: de Halloween te costumezi ca să sperii. De Sfântul Andrei, te pregătești să nu fii speriat.
Și, indiferent de sărbătoare, un lucru e sigur: usturoiul nu trebuie să lipsească din casă!
