Ai intrat într-o cafenea, ai comandat un espresso și când ai vrut să plătești cu cardul, aparatul ți-a pus o întrebare neașteptată: cât bacșiș vrei să lași? 5%, 10% sau 15%?
Te uiți la ecran, apoi la omul din spatele tejghelei și începi să te gândești dacă n-ai ratat cumva un episod important din evoluția societății. Apeși „Fără bacșiș” și, pentru o clipă, ai senzația că tocmai ai făcut ceva rușinos.
Nu e vorba de zgârcenie. Bacșișul e un gest firesc atunci când cineva te servește, îți aduce comanda la masă sau face un efort în plus ca să te simți bine. La restaurant las, la taxi las, iar dacă omul chiar se remarcă, las și mai mult. Dar tocmai aici e ideea: bacșișul ar trebui să fie o alegere, nu o probă de caracter la care ești supus înainte să-ți bei cafeaua.
Pentru că, la unele cafenele cu pretenții, clientul face cam toată treaba. Stă la coadă, comandă la tejghea, plătește, își ia singur paharul, își caută o masă și, la plecare, își strânge lucrurile. Dacă mai găsește și masa murdară de la clientul anterior, experiența devine completă. Practic, ai participat la întregul proces, de la comandă până la curățenie, dar la final tot tu ești invitat să răsplătești serviciul.
Și atunci, apare întrebarea: ce anume răsplătim? Faptul că am primit cafeaua pe care am plătit-o? Sau simpla existență a unei opțiuni de bacșiș pe ecran?
Eu zic că, dacă tot modernizăm sistemul, ar trebui să avem și varianta inversă. Ai dus singur cafeaua la masă? Reducere de 2%. Ți-ai strâns tava? Încă 3%. Ai șters și masa după cel dinaintea ta? Felicitări, espresso-ul ar putea fi din partea casei!
Glumim, desigur, dar direcția în care mergem e interesantă. Astăzi ne întreabă cafeneaua cât bacșiș lăsăm pentru o comandă ridicată de la tejghea, mâine poate ne întreabă și benzinăria cât vrem să oferim pentru că ne-am alimentat singuri mașina. La supermarket, după ce ne scanăm produsele, am putea primi și o invitație de a recompensa experiența. Cine știe, poate într-o zi vom lăsa bacșiș și automatului de cafea, pentru că n-a rămas blocat.
Să nu se înțeleagă greșit: oamenii care muncesc merită respect și trebuie plătiți corect. Dar salariile și bacșișurile sunt două lucruri diferite. Bacșișul ar trebui să vină din apreciere, nu din presiunea unui ecran și din teama că omul din fața ta te va considera zgârcit.
Până la urmă, am intrat să beau o cafea, nu să dau un examen de generozitate. Iar dacă am plătit espresso-ul, mi-am dus singur paharul la masă și mi-am strâns lucrurile la plecare, cred că am demonstrat deja că sunt un client destul de implicat.
Așa că lăsați-ne să alegem singuri dacă și cât bacșiș oferim. Cafeaua poate fi cu spumă, cu lapte sau fără zahăr. Generozitatea, însă, ar trebui să rămână fără obligații.
