Creștinii ortodocși prăznuiesc pe 14 septembrie Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai importante sărbători creștine. Cunoscută în tradiția populară și sub numele de „Ziua Crucii”, sărbătoarea are o semnificație aparte și este legată de două momente importante din istoria creștinismului.
Primul se referă la descoperirea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Potrivit tradiției Bisericii, Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a contribuit la identificarea lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim. În anul 335, acesta a fost prezentat solemn credincioșilor de către episcopul Macarie al Ierusalimului, eveniment considerat unul dintre originile sărbătorii din 14 septembrie.
Cel de-al doilea moment amintește de întoarcerea Sfintei Cruci la Ierusalim, după ce aceasta fusese luată de perși. În timpul împăratului bizantin Heraclius, Crucea a fost recuperată și readusă la Ierusalim, unde a fost din nou înălțată înaintea credincioșilor.
Pentru credincioșii ortodocși, Crucea nu este doar un simbol religios, ci reprezintă și semnul jertfei și al biruinței lui Hristos. Cinstirea Sfintei Cruci este o tradiție veche a Bisericii, păstrată de-a lungul secolelor.
O zi de post și rugăciune
Spre deosebire de multe alte sărbători importante, Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătorită prin post. Calendarul Bisericii Ortodoxe Române o trece între zilele de post, indiferent de ziua săptămânii în care cade.
În această zi, credincioșii participă la Sfânta Liturghie, se închină Sfintei Cruci și se roagă. În biserici, Crucea este așezată spre cinstire, iar credincioșii se pot închina și săruta Sfânta Cruce.
Ce spune tradiția populară despre 14 septembrie
În satele românești, Ziua Crucii a fost însoțită de numeroase obiceiuri și credințe populare. Oamenii considerau această dată un moment de trecere către sezonul rece și acordau o atenție deosebită plantelor, vremii și schimbărilor din natură.
În unele zone, plantele și florile aduse la biserică și sfințite erau păstrate apoi în casă, fiind considerate protectoare pentru gospodărie. Aceste practici țin însă de tradiția populară și nu trebuie confundate cu rânduielile religioase.
Tot în folclor s-a păstrat credința că, în această perioadă, șerpii și alte viețuitoare se retrag pentru sezonul rece. De aici provine și obiceiul popular de a evita intrarea în pădure în ziua de 14 septembrie.
La fel, există numeroase credințe potrivit cărora în această zi nu este bine să te cerți, să înjuri sau să faci rău altora și că este de preferat ca ziua să fie petrecută în liniște și rugăciune.
Acestea sunt însă credințe și obiceiuri populare, nu interdicții religioase stricte. Nu există o regulă bisericească generală care să spună că un om nu are voie să muncească, să călătorească sau să intre în pădure în ziua Înălțării Sfintei Cruci.
Ziua Crucii, între credință și schimbarea anotimpului
În tradiția românească, 14 septembrie marchează și o importantă bornă a calendarului popular. Este perioada în care vara începe să lase loc toamnei, iar oamenii de la sate urmăreau semnele naturii pentru a-și face propriile previziuni despre lunile următoare.
Vremea din această zi, direcția vântului, plecarea păsărilor călătoare sau alte schimbări observate în natură au fost transformate, de-a lungul timpului, în semne despre toamna și iarna care urmau.
Sunt tradiții transmise din generație în generație, interesante pentru cultura populară românească, dar care nu trebuie confundate cu prognozele meteorologice sau cu învățătura Bisericii.
Pentru credincioși, însă, esența zilei de 14 septembrie rămâne una religioasă: cinstirea Sfintei Cruci, rugăciunea și amintirea jertfei lui Iisus Hristos.
În județul Neamț, această sărbătoare are și o rezonanță aparte. Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” din Poiana – Brusturi, locul devenind de-a lungul anilor un punct de întâlnire pentru credincioșii veniți la rugăciune.
