În gospodăriile de odinioară, mătura nu se cumpăra întotdeauna din târg. Era confecționată chiar de gospodari, din materiale aflate la îndemână, iar priceperea în alegerea și pregătirea acestora făcea diferența.
Paiele de grâu, nuielele și sorgul erau printre cele mai folosite materiale. Fiecare avea rostul său: măturile mai fine erau potrivite pentru interiorul casei, în timp ce cele din crengi și nuiele, mai rezistente, erau folosite la curățarea curților, șurilor și grajdurilor.
Confecționarea lor începea cu recoltarea și uscarea materialului. Apoi, firele sau crenguțele erau sortate, așezate în mănunchiuri și strânse bine cu sfoară, sârmă ori alte legături. La unele modele, materialul era chiar cusut pentru ca mătura să-și păstreze forma și să reziste mai mult.
Nu toate măturile erau făcute doar pentru uzul familiei. În unele zone, meșteșugarii produceau mai multe bucăți și le vindeau în târguri sau la piețele locale. Sorgul, cultivat special pentru acest scop, devenea astfel și o sursă de venit.
Acest meșteșug făcea parte dintr-un mod de viață în care aproape fiecare resursă era valorificată. Paiele rămase după recoltare și crenguțele rezultate din curățarea pomilor nu erau aruncate dacă puteau fi folosite la ceva.
Odată cu apariția produselor industriale și extinderea comerțului, obiceiul de a confecționa măturile în gospodărie a început să dispară. Tehnicile au rămas cunoscute mai ales de oamenii în vârstă, iar transmiterea lor către generațiile tinere s-a făcut tot mai rar.
Astăzi, măturile din sorg și nuiele mai pot fi întâlnite în gospodăriile tradiționale sau în atelierele meșteșugărești. Dincolo de utilitatea lor, ele păstrează amintirea unei vremi în care oamenii știau să transforme lucrurile simple din jurul lor în obiecte folositoare.
