În ajunul Sfântului Dumitru, focurile aprinse în comunitățile rurale marchează o tradiție veche, legată de încheierea anului pastoral și de venirea iernii.
Focul lui Sumedru, numit și Focul de Sâmedru, este un obicei popular românesc practicat în noaptea de 25 spre 26 octombrie, înaintea sărbătorii Sfântului Dumitru.
Tradiția presupune aprinderea unor focuri în jurul cărora se adună oamenii din comunitate. În unele zone, copiii și tinerii sar peste flăcări, un gest despre care se crede că aduce sănătate și noroc. Participanții împart mere, nuci și covrigi, iar în anumite locuri, după stingerea focului, cenușa este dusă în grădini și livezi, pentru rod bogat.
Obiceiul este cunoscut mai ales în județele Argeș, Dâmbovița și Brașov, dar este documentat și în Bacău. Și în județul Neamț există mărturii publicate despre această tradiție, deși răspândirea sa actuală în localitățile nemțene nu este pe deplin clarificată.
Focul lui Sumedru rămâne un simbol al trecerii de la toamnă spre iarnă și al legăturii dintre comunitate și tradițiile moștenite din generație în generație.
