Dragobetele, celebrat pe 24 februarie, este o sărbătoare tradițională românească dedicată iubirii și renașterii naturii. Considerat echivalentul autohton al Zilei Îndrăgostiților, Dragobetele își are rădăcinile în vechi obiceiuri și credințe populare, marcând începutul primăverii și al dragostei în cultura românească.
Legenda spune că Dragobete era fiul Dochiei, o divinitate a primăverii și a renașterii naturii. El era văzut ca un protector al îndrăgostiților și un simbol al iubirii pure. În tradiția populară, această zi era asociată cu ritualuri menite să aducă noroc în dragoste și fertilitate.
În trecut, tinerii se adunau în această zi pentru a sărbători împreună, mergând prin păduri în căutarea primelor flori de primăvară. Fetele adunau ghiocei și alte flori pentru a le păstra ca simbol al dragostei. Un obicei specific era „zburătoritul”, când băieții alergau după fete, iar dacă acestea se lăsau prinse, însemna că își acceptau pretendenții.
De asemenea, se credea că cei care nu sărbătoreau Dragobetele aveau parte de un an lipsit de iubire. În unele zone, se obișnuia ca îndrăgostiții să-și jure credință pe marginea unui izvor sau în mijlocul pădurii, sub privirea binevoitoare a naturii.
Astăzi, sărbătoarea Dragobetelui este tot mai populară, devenind un simbol al identității culturale românești. Cuplurile își oferă cadouri simbolice, iar tradițiile vechi sunt reinterpretate în spirit modern. Tot mai multe evenimente tematice, festivaluri și activități dedicate iubirii au loc în această zi, subliniind frumusețea și autenticitatea tradițiilor românești.
Indiferent de felul în care este sărbătorit, Dragobetele rămâne un prilej de a celebra iubirea și de a păstra vie moștenirea culturală a poporului român.
